De la Ulita Mare spre Sarindar trecem cu pasi grabiti spre Calea
Victoriei de astazi, una dintre cele mai importante artere din orasul
lui Bucur. 2.700 de metri de asfalt turnat din Piata Natiunile Unite
pana la Piata Victoriei. Cea mai cunoscuta artera din Bucuresti si in
randul turistilor straini a primit numele de Calea Victoriei in urma
victoriei obtinute in Razboiul de Independenta, pe 8 octombrie 1878.Pe Ulita Mare. Domnite, case boieresti, iluminat cu pacura
Pana sa devina domnitor Constantin Brancoveanu, Calea Victoriei
nu facea parte din Bucuresti. Cea mai cunoscuta si una dintre cele mai
vechi artere ale capitalei era impartita dupa cum urmeaza: zona cuprinsa
intre Cercul Militar si Piata Victoriei purta numele de ,,Drumul Brasovului”. Portiunea dintre Piata Natiunile Unite si Bulevardul Regina Elisabeta era cunoscuta de localnici drept ,,Ulita Mare spre Sarindar”. Un nume inspirat inspirat pentru ca pe locul actualului Cerc Militar National se afla Biserica Sarindar.In anul 1692, domnitorul Tarii Romanesti, Constantin Brancoveanu, uneste cele doua drumuri, cel al Brasovului cu Ulita Mare spre Sarindar si le va denumi Podul Mogosoaiei. Un drum de tara, pavat cu trunchiuri de copaci, ce asigura legatura intre mosia Mogosoaia si curtea domneasca ( Curtea Veche) de pe malul Dambovitei.
In secolul al XVIII-lea, iluminatul stradal era asigurat cu pacura, o perioada nu tocmai infloritoare a orasului lui Bucur. Cele mai frecvente accidente pe drumul pavat cu barne de lemn era caderea pietonilor printre acestea. Ani aveau sa mai treaca pana ce Podul Mogosoaiei va fi pavat cu piatra, in timpul domnitorului Grigore Ghica, iar din anul 1882 se instaleaza primele lampadare electrice, in fata Palatului Regal.
,,In multimea anonima (de pe Calea Victoriei) se inghesuie entuziast si servitoarele oxigenate si fostii sau viitorii ministri si fetitele de scoala si „cocotele celebre” si scriitorii fara volume si actorii fara talent si politicienii din opozitie si personajele en vogue sau en vue.”(Ioana Parvulescu, Intoarcere in Bucurestiul Interbelic)
Ulita cu parfum de epoca
Nu stim cat va este cunoscut numele cafenelei,,High-Life”, dar locul
erau tare faimos in perioada interbelica. Se afla in capatul strazii
Franklin, pe locul actualului Hotel Athenee Palace, iar aici,
intelectualii vremii isi dadeau intalnire: Macedonski, Dimitrie Anghel,
St.O. Iosif, Ilarie Chendi sau Stefan Petica.
Cafeneaua Kubler este un alt
loc celebru al orasului de odinioara, astazi Restaurantul Cina, unde,
legenda locala spune ca insusi Caragiale a stat la una dintre mese. Se
pare ca aici ar fi scris una dintre schitele cunoscute, ,,Caldura mare”.
Fumul gros de tigara, aroma imbietoare a cafelei si discutiile aprinse
despre politica, filosofie, literatura fac parte din atmosfera
cafenelelor interbelice.
Ulita
Mare spre Sarindar. Azi una dintre cele mai cunoscute artere din
Bucuresti: in dreapta Cafeneaua Otetelesanu. Sursa foto:
silviacolfescu.blogspot.ro/ F. DuschekCe mai este astazi Calea Victorie
Indrazniti sa porniti intr-o plimbare la ceasul amiezii sau la cel de seara ca sa descoperiti bijuteriile arhitectonice ramase in picioare sau recladite dupa cele doua razboaie mondiale.
Muzeul
National de Istorie, fost Palat al Postei, Cercul Militar, Sediul
C.E.C, Pasajul Macca-Villacrosse, Teatrul Odeon. Mai adaugam Biserica
Kretulescu, Palatul Regal, Ateneul Roman, Palatul Cantacuzino, Casa
Vernescu, Biserica Alba, Palatul Telefoanelor. Toate, simboluri ale
capitalei, embleme pe marcile postale, obiective turistice sau prilej de
mandrie.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasa un comentariu