Interviu cu Prof. univ. dr Coriolan Emil Ulmeanu: ”Copilul nu este un adult în miniatură. Medicul pediatru consultă pacienți în plin proces de creștere si dezvoltare”
Pentru proiectul nostru ”Greii medicinei românești”, la care AMPress
lucrează de câțiva ani, cu intenția de a dona tinerilor care vor să
devină medici o carte de învățătură, ne-am adresat acum profesorului
universitar doctor Coriolan Emil Ulmeanu, unul dintre profesioniștii de
vârf ai medicinei pentru copii. Domnule profesor Ulmeanu, sunteți un
deschizător de drumuri în medicina de urgență pentru copii. Ani de zile
ați condus, regândindu-i structura și modernizându-l, Spitalul Clinic de
Urgență pentru Copii ”Grigore Alexandrescu”, unde și acum puteți fi
găsit, ca și la catedra universitară. Am vrea să ne povestiți etapele
unei cariere care v-au dus la treapta cea mai de sus, pentru a ajunge
apoi la chestiunile dureroase ale bolilor copiilor din zilele noastre.
Deci, cum de ați decis să îmbrățișați această profesie?
– Vin din Campia Burnasului, din Peretu, Judetul Teleorman, unde parintii mei, Lucia si Anghel Ulmeanu, care mai aveau înca doi copii – fratii mei, aveau o gospodarie frumoasa, cu tot ce trebuie pentru un trai tihnit.
Mama a fost invatatoare si educatoare de gradinita, tata tehnician agronom.
Scoala Generala de 8 ani la Peretu Teleorman si apoi Liceul Nr.2 din Rosiorii de Vede, ambele scoli adevarate, cu un corp profesoral de exceptie. Intaiul mentor, profesor exceptional – profesorul de biologie – prof. Nitelescu V. A fost cel care a determinat hotorâtor decizia mea de a încerca o cariera medicală în pediatrie.
Am fost un student – o confirmă profesorii – cu excelente rezultate profesionale, absolvent al Facultatii de Pediatrie – UMF „Carol Davila Bucuresti” din anul 1970, am urcat apoi toate treptele pregatirii profesionale medicale prin concursuri foarte serioase: intern, medic rezident, specialist si primar. In acelasi timp, din 1979 am parcurs si treptele de cadru didactic – asistent stagiar, asistent sef de lucrari, conferentiar si profesor din anul 2005.
– Ce v-a apropiat de medicina pentru copii?
– Pediatria este alaturi de Medicina interna, Obstetrica si Chirurgie una dintre specialitatile de baza ale medicinei. Alegerea pediatriei ca viitoare specialitate se datorează Profesorului Nițulescu – profesorul meu de biologie de la liceu si echipei de doctori pediatri de la Spitalul Orasenesc Rosiorii de Vede, pe care am cunoscut-o in timpul studiilor liceale, cu prilejul unor vizite. Suferintele copiilor bolnavi m-au impresionat si am hotarat sa incerc o cariera pediatrica, in speranta ca voi putea influenta perfectionarea ingrijirilor copiilor bolnavi.
– Fiecare mare profesionist își leagă cariera de niște mentori, de mari dascăli care le-au deschis drumul. La ce profesori v-ați opri?
– Drumul meu catre profesia de medic pediatru a fost marcat de doi profesori de pediatrie, sefi de scoala pediatrica.
Prof. Dr. Valeriu Popescu, originar din Bragadiru – Teleorman, profesor de exceptie, cu o vocatie exceptionala de cadru didactic si „slefuitor de ucenici”, sub a carui instruire am lucrat ca student si intern in clinica de pediatrie IOMC „Alfred Rusescu”. A contribuit esential la viitoarea mea cariera didactica, urmarind permanent evolutia mea profesionala. Sub conducerea Domniei sale, am facut un stagiu exceptional de doctorat – finalizat cu o teza de doctorat de exceptie – primul studiu national – „Cardiomiopatii primitive si secundare la copii” – studiu comunicat si prezentat la Congrese de Pediatrie si de Cardiologie Pediatrica.
Aș vorbi apoi despre Prof. Dr. Meila Patru – seful Clinicii de Pediatrie a Spitalului Clinic de Urgenta pentru copii ”Grigore Alexandrescu”, sub indrumarea caruia m-am format ca medic pediatru incepand din 1975 – 43 ani in prezent in aceeasi clinica – care mi-a si solicitat sa raman la catedra de Pediatrie a Facultății de Medicina Generala, initial ca asistent si apoi a urmarit evolutia mea profesionala si didactica pana la gradul de conferentiar. Practician de exceptie, si cadru didactic de valoare, a fost un adevarat conducator de scoala, la care s-au format multi pediatrii in toata tara noastra. Este cel care a avut o viziune de exceptie in evolutia pediatriei si m-a îndrumat să abordez trei domenii in care am reusit prestatii excelente. Cariera de medic pediatru practician a fost marcata si de stagiile practice efectuate in internat si rezidentiat cu Dr. Sonia Sanielevici – prima pediatră gastroenterolog din Romania, Dr. Dumitru Bojinca, excelent diagnostician si practician, dar si cu Dr. Marieta Tarlescu, practician si organizator de mare valoare.
– Ați restructurat – gest curajos – Spitalul ”Grigore Alexandrescu”. Cariera dumneavaostră arată că ați răspuns și altor provocări care angajau și spiritual organizatoric, munca în echipă.
– Provocările din cariera mea de practician pediatru au fost reprezentate de etape profesionale deosebite:
Am lucrat cate 10-15 ani in domeniile pediatrie de urgenta, gastroenterologie si toxicologie clinica – domenii in care am format ulterior zeci de pediatri aflati in departamentele de pediatrie din Romania, dar si din Italia, Franta, Africa de Sud etc.
Efortul de a realiza in domeniul in care am excelat, colectiv de medici si asistente medicale cu competente exceptionale, colective care au fost adevarate familii cu succese profesionale si personale. Cea mai mare provocare din viata mea profesionala a fost acceptarea functiei de director si apoi manager de spital in perioada 1994-2008, calitate in care, cu efortul echipei de medici, am facut cu adevarat restructurarea reala a celui mai bun Spital de Urgenta pentru copii din Romania. Restructurarea tuturor serviciilor a fost facuta printr-un grant-AID- al Japoniei, in valoare de 7 milioane de dolari, obtinut in urma unui concurs dur, cu cateva Spitale de Copii din Europa de Est: Varsovia, Bratislava, etc. Au fost infiintate departamente noi: primul Serviciu de Primire Urgente-Pediatrie din Romania, Terapie Intensiva pentru nou-nascuti NICU, serviciu de Toxicologie-ATI, Departamentul de Dializa Acuta, Serviciul de Ambulanta al Spitalului etc.
– Într-un interviu vorbiți cu îngrijorare despre 1000 de come toxice la copii și adolescenți, provocate de consumul de droguri. Este România acum în lista țărilor consumatoare de droguri? Eram cândva un fel de pădure virgină a Europei în privința drogurilor. Pădurile respective dispar. Dispare și puritatea vieții copiilor, furați de un miraj ucigaș?
– Toxicologia pediatrica – domeniu in care lucrez integral de 24 ani, din anul 1994, a fost o altă provocare, spitalul nostru ingrijind copii cu intoxicatii accidentale sau voluntare de multe decenii. In 1994, Toxicologia Clinica a fost recunoscuta oficial prin ordin de ministru si eu in calitate de sef de sectie am purces la organizarea de tip european al acestui departament.
Colaboratorii mei au benficiat de studii de specialitate in toxicologie in Franta si Suedia;
A fost elaborat un program national de antidoturi pentru intoxicatii;
Au fost infiintate prin Ordin al Ministrului Sanatatii 6 centre antitoxice regionale: Iasi, Cluj, Timisoara, Craiova, Constanta si Tg. Mures, coordonate de Centrul Antitoxic National cu sediul in Deparatamentul de Toxicologie;
A fost infiintat serviciul de apel telefonic TOXAPEL, care functioneaza de peste 20 ani si care poate fi apelat de catre populatie, dar si de catre medici. Departamentul nostru rezolva 3500 intoxicatii grave la copil si adolescent, a caror etiologie este diversa: medicamente, pesticide, sustante de abuz (droguri), substante de uz casnic etc. In Romania exista peste 140.000 de cazuri de intoxicatii accidentale sau voluntare la copii si adolescenti.
Dupa 1995, Romania care era tara de tranzit pentru droguri, a intrat in nivelul consumatorilor si impactul la nivelul populatiei tinere, mai ales la grupa de varsta 15-24 de ani este impresionant. Agentia pentru lupta ANTIDROG apreciaza ca la nivelul acestei grupe, procentul de consumatori a crescut de la 7,2 la sută in anul 2000 la 13,4 la sută in 2016. Fenomenul este absolut ingrijorator pentru ca aprovizionarea cu substante de abuz: heroina, cocaina, dar si substante psihoactive noi se face foarte usor prin peste 400 de magazine online.
Activitatile de preventie sunt deosebit de timide si neprofesionale. Parintii nu sunt informati asupra riscurilor, iar din licee lipsesc sutele de psihologi care ar trebui sa abordeze profesional cazurile existente.
– Într-o altă declarație a dumneavostră, stimate domnule profesor, vorbiți de lipsa de pregătire a părinților care survolează o realitate periculoasă pentru copiii lor. Ce trebuie să știe un părinte? Ce-l califică în lupta cu drogul care a pătruns în viața copilului lui?
– Parintele trebuie sa fie constienti ca riscul de consum de substante de abuz este foarte mare, in scoli din cauza anturajelor. La petrecerile de grup, dar si cu alte prilejuri este la moda folosirea de alcool, cannabis, substante psihoactive care sunt fie droguri adevarate sau cele care le inlocuiesc. Pentru a informa copiii, parintii trebuie sa cunoasca ei foarte bine efectele secundare ale acestora, notiunea de dependenta fizica si psihica, ce apar dupa debut. Parintii ar trebui sa pastreze o legatura cu psihologii din scoli pentru sfaturi de preventie eficienta.
– Dorim să ne oprim și la un alt subiect de stringentă actualitate – gripele. La o primă discuție cu dumneavoastră (era în 16 februarie), în care ați acceptat acest interviu, ne-ați spus că din 120 de copii veniți la urgență, la ”Grigore Alexandrescu”, 80 au fost găsiți pozitivi la gripă. Ministerul pare relaxat și nu vorbește despre o epidemie, în condițiile în care acum au fost înregistrate aproape 100 de decese din cauza gripei. Ce e de spus aici? Care-i comentariul dumneavoastră?
– In Romania asistenta medicala specializata in cursul unor evenimente de tip epidemii este lasata in acest moment la voia intamplarii. Pentru asistența de pediatrie, Ministerul Sanatatii nu mai are in structură departament specializat in care specialistii sa abordeze si sa decida masurile generale si speciale necesare pentru a stapani fenomenul epidemic. Acest departament lipseste si pentru asistenta pediatrica. Daca nu se vor lua masuri practice eficiente pentru a identifica si elabora rapid planuri de activitate cu valoare la nivel populational, riscăm să avem periodic epidemii cu impact grav, cum ar fi epidemiile de rujeolă, tuse convulsivă, gripă.
– Pentru a fi medic de copii trebuie, presupunem, să iubești copiii. Ce deosebește un copil bolnav de un adult bolnav și ce deosebește – dacă există deosebiri – un medic de adulți de un pediatru?
– Pediatrie – medicina de copii – abordeaza pacientii copii, in mod deosebit, plecand de la constatarea stiintifica: copilul nu este un adult în miniatură. Medicul pediatru consultă pacienti in plin proces de crestere si dezvoltare, care au instabilitati metabolice specifice, pe care el le cunoaste si le ia in considerare in procesul de diagnostic si tratament. Medicul pediatru trebuie sa interpreteze corect semnele de boala, pentru un diagnostic foarte precis. De obicei neavand tare biologice majore si nici boli insotitoare – comorbiditati – , raspunsul la terapie este spectaculos fata de adulti. Medicul pediatru este un specialist care trebuie sa cunoasca patologia specifica a nou-nascutului, sugarului, copilului prescolar, dar si patologia adolescentului.
– Un medic pediatru, chiar cu experiența profesională a dumneavostră, trăiește și retrăiește și spaimele de a nu putea să facă nimic, dar și uriașele bucurii de a salva. Puteți alege și povesti două cazuri extreme, în bine și rău, din cariera dumneavoastră?
– Pediatria de urgenta ofera prilejuri numeroase de a obtine vindecari spectaculoase, dar si esecuri. Cazul cel mai spectaculos in toxicologia clinica este cel al unui baiat de 11 ani, din judetul Arges, care s-a intoxicat accidental cu o doza mare de organofosforici – tip „verde de Paris” si care a fost abordat in coma grava, dar a fost vindecat folosind ca terapie antidot 15.000 fiole de Atropina si pseudocolinesteraza de la armata germana. Cea mai dezolanta experienta in toxicologie este cazul a cinci copii, proveniti din zona Comănesti – intoxicatii grave cu ciuperci, care au decedat dupa 5-7 zile de evolutie si nu au putut benifica de dializa hepatică sau de transplant.
– Colegului dumneavostră, profesorul Dumitru Orășeanu, răpus din păcate de un cancer fulgerător, i-am cerut câteva sfaturi pentru părinți. Pentru meseria de părinte cum ați examina un astfel de concurent și, mai ales, ce l-ați povățui?
– Educatia viitorilor parinti, care vor avea unul sau mai multi copii, trebuie sa inceapa din Scoala Generala. In tarile civilizate, fetitele de clasa a VI-a, invata un an de zile cum sa pregateasca alimentatia la san a viitorilor lor copii. Pe parcursul scolii generale si a liceului ar trebui implementate multe programe de educatie pentru viitori parinti care sa fie promovata de medicina scolara, specialitate pe cale de disparitie in Romania.
– Vă mulțumesc, domnule Profesor!
Distribuie prietenilor
Multumim!
Interviu consemnat de Giorgiana Radu, AMPress
– Vin din Campia Burnasului, din Peretu, Judetul Teleorman, unde parintii mei, Lucia si Anghel Ulmeanu, care mai aveau înca doi copii – fratii mei, aveau o gospodarie frumoasa, cu tot ce trebuie pentru un trai tihnit.
Mama a fost invatatoare si educatoare de gradinita, tata tehnician agronom.
Scoala Generala de 8 ani la Peretu Teleorman si apoi Liceul Nr.2 din Rosiorii de Vede, ambele scoli adevarate, cu un corp profesoral de exceptie. Intaiul mentor, profesor exceptional – profesorul de biologie – prof. Nitelescu V. A fost cel care a determinat hotorâtor decizia mea de a încerca o cariera medicală în pediatrie.
Am fost un student – o confirmă profesorii – cu excelente rezultate profesionale, absolvent al Facultatii de Pediatrie – UMF „Carol Davila Bucuresti” din anul 1970, am urcat apoi toate treptele pregatirii profesionale medicale prin concursuri foarte serioase: intern, medic rezident, specialist si primar. In acelasi timp, din 1979 am parcurs si treptele de cadru didactic – asistent stagiar, asistent sef de lucrari, conferentiar si profesor din anul 2005.
– Ce v-a apropiat de medicina pentru copii?
– Pediatria este alaturi de Medicina interna, Obstetrica si Chirurgie una dintre specialitatile de baza ale medicinei. Alegerea pediatriei ca viitoare specialitate se datorează Profesorului Nițulescu – profesorul meu de biologie de la liceu si echipei de doctori pediatri de la Spitalul Orasenesc Rosiorii de Vede, pe care am cunoscut-o in timpul studiilor liceale, cu prilejul unor vizite. Suferintele copiilor bolnavi m-au impresionat si am hotarat sa incerc o cariera pediatrica, in speranta ca voi putea influenta perfectionarea ingrijirilor copiilor bolnavi.
– Fiecare mare profesionist își leagă cariera de niște mentori, de mari dascăli care le-au deschis drumul. La ce profesori v-ați opri?
– Drumul meu catre profesia de medic pediatru a fost marcat de doi profesori de pediatrie, sefi de scoala pediatrica.
Prof. Dr. Valeriu Popescu, originar din Bragadiru – Teleorman, profesor de exceptie, cu o vocatie exceptionala de cadru didactic si „slefuitor de ucenici”, sub a carui instruire am lucrat ca student si intern in clinica de pediatrie IOMC „Alfred Rusescu”. A contribuit esential la viitoarea mea cariera didactica, urmarind permanent evolutia mea profesionala. Sub conducerea Domniei sale, am facut un stagiu exceptional de doctorat – finalizat cu o teza de doctorat de exceptie – primul studiu national – „Cardiomiopatii primitive si secundare la copii” – studiu comunicat si prezentat la Congrese de Pediatrie si de Cardiologie Pediatrica.
Aș vorbi apoi despre Prof. Dr. Meila Patru – seful Clinicii de Pediatrie a Spitalului Clinic de Urgenta pentru copii ”Grigore Alexandrescu”, sub indrumarea caruia m-am format ca medic pediatru incepand din 1975 – 43 ani in prezent in aceeasi clinica – care mi-a si solicitat sa raman la catedra de Pediatrie a Facultății de Medicina Generala, initial ca asistent si apoi a urmarit evolutia mea profesionala si didactica pana la gradul de conferentiar. Practician de exceptie, si cadru didactic de valoare, a fost un adevarat conducator de scoala, la care s-au format multi pediatrii in toata tara noastra. Este cel care a avut o viziune de exceptie in evolutia pediatriei si m-a îndrumat să abordez trei domenii in care am reusit prestatii excelente. Cariera de medic pediatru practician a fost marcata si de stagiile practice efectuate in internat si rezidentiat cu Dr. Sonia Sanielevici – prima pediatră gastroenterolog din Romania, Dr. Dumitru Bojinca, excelent diagnostician si practician, dar si cu Dr. Marieta Tarlescu, practician si organizator de mare valoare.
– Ați restructurat – gest curajos – Spitalul ”Grigore Alexandrescu”. Cariera dumneavaostră arată că ați răspuns și altor provocări care angajau și spiritual organizatoric, munca în echipă.
– Provocările din cariera mea de practician pediatru au fost reprezentate de etape profesionale deosebite:
Am lucrat cate 10-15 ani in domeniile pediatrie de urgenta, gastroenterologie si toxicologie clinica – domenii in care am format ulterior zeci de pediatri aflati in departamentele de pediatrie din Romania, dar si din Italia, Franta, Africa de Sud etc.
Efortul de a realiza in domeniul in care am excelat, colectiv de medici si asistente medicale cu competente exceptionale, colective care au fost adevarate familii cu succese profesionale si personale. Cea mai mare provocare din viata mea profesionala a fost acceptarea functiei de director si apoi manager de spital in perioada 1994-2008, calitate in care, cu efortul echipei de medici, am facut cu adevarat restructurarea reala a celui mai bun Spital de Urgenta pentru copii din Romania. Restructurarea tuturor serviciilor a fost facuta printr-un grant-AID- al Japoniei, in valoare de 7 milioane de dolari, obtinut in urma unui concurs dur, cu cateva Spitale de Copii din Europa de Est: Varsovia, Bratislava, etc. Au fost infiintate departamente noi: primul Serviciu de Primire Urgente-Pediatrie din Romania, Terapie Intensiva pentru nou-nascuti NICU, serviciu de Toxicologie-ATI, Departamentul de Dializa Acuta, Serviciul de Ambulanta al Spitalului etc.
– Într-un interviu vorbiți cu îngrijorare despre 1000 de come toxice la copii și adolescenți, provocate de consumul de droguri. Este România acum în lista țărilor consumatoare de droguri? Eram cândva un fel de pădure virgină a Europei în privința drogurilor. Pădurile respective dispar. Dispare și puritatea vieții copiilor, furați de un miraj ucigaș?
– Toxicologia pediatrica – domeniu in care lucrez integral de 24 ani, din anul 1994, a fost o altă provocare, spitalul nostru ingrijind copii cu intoxicatii accidentale sau voluntare de multe decenii. In 1994, Toxicologia Clinica a fost recunoscuta oficial prin ordin de ministru si eu in calitate de sef de sectie am purces la organizarea de tip european al acestui departament.
Colaboratorii mei au benficiat de studii de specialitate in toxicologie in Franta si Suedia;
A fost elaborat un program national de antidoturi pentru intoxicatii;
Au fost infiintate prin Ordin al Ministrului Sanatatii 6 centre antitoxice regionale: Iasi, Cluj, Timisoara, Craiova, Constanta si Tg. Mures, coordonate de Centrul Antitoxic National cu sediul in Deparatamentul de Toxicologie;
A fost infiintat serviciul de apel telefonic TOXAPEL, care functioneaza de peste 20 ani si care poate fi apelat de catre populatie, dar si de catre medici. Departamentul nostru rezolva 3500 intoxicatii grave la copil si adolescent, a caror etiologie este diversa: medicamente, pesticide, sustante de abuz (droguri), substante de uz casnic etc. In Romania exista peste 140.000 de cazuri de intoxicatii accidentale sau voluntare la copii si adolescenti.
Dupa 1995, Romania care era tara de tranzit pentru droguri, a intrat in nivelul consumatorilor si impactul la nivelul populatiei tinere, mai ales la grupa de varsta 15-24 de ani este impresionant. Agentia pentru lupta ANTIDROG apreciaza ca la nivelul acestei grupe, procentul de consumatori a crescut de la 7,2 la sută in anul 2000 la 13,4 la sută in 2016. Fenomenul este absolut ingrijorator pentru ca aprovizionarea cu substante de abuz: heroina, cocaina, dar si substante psihoactive noi se face foarte usor prin peste 400 de magazine online.
Activitatile de preventie sunt deosebit de timide si neprofesionale. Parintii nu sunt informati asupra riscurilor, iar din licee lipsesc sutele de psihologi care ar trebui sa abordeze profesional cazurile existente.
– Într-o altă declarație a dumneavostră, stimate domnule profesor, vorbiți de lipsa de pregătire a părinților care survolează o realitate periculoasă pentru copiii lor. Ce trebuie să știe un părinte? Ce-l califică în lupta cu drogul care a pătruns în viața copilului lui?
– Parintele trebuie sa fie constienti ca riscul de consum de substante de abuz este foarte mare, in scoli din cauza anturajelor. La petrecerile de grup, dar si cu alte prilejuri este la moda folosirea de alcool, cannabis, substante psihoactive care sunt fie droguri adevarate sau cele care le inlocuiesc. Pentru a informa copiii, parintii trebuie sa cunoasca ei foarte bine efectele secundare ale acestora, notiunea de dependenta fizica si psihica, ce apar dupa debut. Parintii ar trebui sa pastreze o legatura cu psihologii din scoli pentru sfaturi de preventie eficienta.
– Dorim să ne oprim și la un alt subiect de stringentă actualitate – gripele. La o primă discuție cu dumneavoastră (era în 16 februarie), în care ați acceptat acest interviu, ne-ați spus că din 120 de copii veniți la urgență, la ”Grigore Alexandrescu”, 80 au fost găsiți pozitivi la gripă. Ministerul pare relaxat și nu vorbește despre o epidemie, în condițiile în care acum au fost înregistrate aproape 100 de decese din cauza gripei. Ce e de spus aici? Care-i comentariul dumneavoastră?
– In Romania asistenta medicala specializata in cursul unor evenimente de tip epidemii este lasata in acest moment la voia intamplarii. Pentru asistența de pediatrie, Ministerul Sanatatii nu mai are in structură departament specializat in care specialistii sa abordeze si sa decida masurile generale si speciale necesare pentru a stapani fenomenul epidemic. Acest departament lipseste si pentru asistenta pediatrica. Daca nu se vor lua masuri practice eficiente pentru a identifica si elabora rapid planuri de activitate cu valoare la nivel populational, riscăm să avem periodic epidemii cu impact grav, cum ar fi epidemiile de rujeolă, tuse convulsivă, gripă.
– Pentru a fi medic de copii trebuie, presupunem, să iubești copiii. Ce deosebește un copil bolnav de un adult bolnav și ce deosebește – dacă există deosebiri – un medic de adulți de un pediatru?
– Pediatrie – medicina de copii – abordeaza pacientii copii, in mod deosebit, plecand de la constatarea stiintifica: copilul nu este un adult în miniatură. Medicul pediatru consultă pacienti in plin proces de crestere si dezvoltare, care au instabilitati metabolice specifice, pe care el le cunoaste si le ia in considerare in procesul de diagnostic si tratament. Medicul pediatru trebuie sa interpreteze corect semnele de boala, pentru un diagnostic foarte precis. De obicei neavand tare biologice majore si nici boli insotitoare – comorbiditati – , raspunsul la terapie este spectaculos fata de adulti. Medicul pediatru este un specialist care trebuie sa cunoasca patologia specifica a nou-nascutului, sugarului, copilului prescolar, dar si patologia adolescentului.
– Un medic pediatru, chiar cu experiența profesională a dumneavostră, trăiește și retrăiește și spaimele de a nu putea să facă nimic, dar și uriașele bucurii de a salva. Puteți alege și povesti două cazuri extreme, în bine și rău, din cariera dumneavoastră?
– Pediatria de urgenta ofera prilejuri numeroase de a obtine vindecari spectaculoase, dar si esecuri. Cazul cel mai spectaculos in toxicologia clinica este cel al unui baiat de 11 ani, din judetul Arges, care s-a intoxicat accidental cu o doza mare de organofosforici – tip „verde de Paris” si care a fost abordat in coma grava, dar a fost vindecat folosind ca terapie antidot 15.000 fiole de Atropina si pseudocolinesteraza de la armata germana. Cea mai dezolanta experienta in toxicologie este cazul a cinci copii, proveniti din zona Comănesti – intoxicatii grave cu ciuperci, care au decedat dupa 5-7 zile de evolutie si nu au putut benifica de dializa hepatică sau de transplant.
– Colegului dumneavostră, profesorul Dumitru Orășeanu, răpus din păcate de un cancer fulgerător, i-am cerut câteva sfaturi pentru părinți. Pentru meseria de părinte cum ați examina un astfel de concurent și, mai ales, ce l-ați povățui?
– Educatia viitorilor parinti, care vor avea unul sau mai multi copii, trebuie sa inceapa din Scoala Generala. In tarile civilizate, fetitele de clasa a VI-a, invata un an de zile cum sa pregateasca alimentatia la san a viitorilor lor copii. Pe parcursul scolii generale si a liceului ar trebui implementate multe programe de educatie pentru viitori parinti care sa fie promovata de medicina scolara, specialitate pe cale de disparitie in Romania.
– Vă mulțumesc, domnule Profesor!
Distribuie prietenilor
Multumim!
Interviu consemnat de Giorgiana Radu, AMPress
„Aurul mov“ cu care o tânără din Sălaj a dat lovitura în afaceri: cultivă lavandă şi face produse artizanale cu care i-a înnebunit pe francezi şi pe italieni…
După 15 ani petrecuţi în Franţa, patria lavandei, Simona Măricean s-a
întors acasă, în Ileanda, un sat din Sălaj, unde a pus pe picioare o
plantaţie ecologică de „aur mov”. Din lavandă, cultivatoarea face
produse artizanale, pe care le vinde atât în ţară, cât şi în Franţa şi
în Italia.Sălăjeancă la origine, Simona Măricean şi-a petrecut 15 ani din viaţă în Franţa, în regiunea Provence, ţinutul lavandei, la câţiva paşi de cel mai faimos muzeu dedicat acestei parfumate plante – Musee de la Lavande. Acolo, în sudul Franţei, a descoperit lavanda şi lanurile ce se întind pe mii de hectare, dar şi câteva din tainele cultivării preţioasei flori. Reîntoarsă pe meleagurile natale şi încă sub vraja miresmei câmpurilor violete din Franţa, Simona şi-a luat inima în dinţi şi a pornit pe un drum deloc uşor. În luna martie a anului trecut, la Ileanda, pe malul Someşului, femeia şi-a înfiinţat propria cultură ecologică de lavandă, pe un teren de aproape 2.500 de metri pătraţi. A numit-o “gradina cu lavandă”.
“A fost o cultură experimentală, pentru că doream să văd care sunt cerinţele ei, dacă varietatea aleasă – Lavanda Angustifolia Blue Scent – se aclimatizează bine la condiţiile de sol şi temperatură din Ileanda, dat fiind faptul că terenul pe care se află este la altitudine, iar iarna, temperaturile pot fi extrem descăzute”, povesteşte cultivatoarea.
Din fericire, platele au rezistat foarte bine iernii, acesta fiind un motiv în plus pentru ca Simona Măricean să pună în aplicare un plan mai îndrăzneţ, prin care să îşi extindă cultura până la 1,25 de hectare. Proiectele sale pentru viitorul apropiat sunt, însă, mult mai ambiţioase: tânăra întreprinzătoare îşi doreşte să acceseze fonduri europene care să îi permită să lanseze o linie de produse artizanale cu lavandă.
Pasiunea ei pentru planta mov a învins toate obstacolele de care s-a lovit în primul an al culturii, an considerat de către cei din domeniu unul “de dezvoltare”. “Este anul în care cultura se sacrifică pentru a se fortifica. În felul acesta, se dezvoltă frumos, tufele devin mari, planta se îndeseşte, iar rădăcina, puternică”, explică sălăjeanca. Privind înapoi, la greutăţile de care s-a lovit, spune că principalele probleme au fost lipsa forţei de muncă şi a informaţiilor de specialitate în România.
“Intenţia este să ajung la 2,5-3 hectare, dar cu varietăţi de lavandă pentru ulei esenţial, precum şi cu alte plante medicinale. Astfel voi avea materia primă necesară pentru a confecţiona produse manufacturate cu lavandă”, spune cu optimism cultivatoarea. Extinderea afacerii sale va presupune şi crearea de locuri de muncă în mediul rural.
Despre munca pe care o presupune întreţinerea plantaţiei sale, Simona Măricean spune că nu i s-a părut prea grea. Pentru la toamnă, când va extinde cultura pe încă un hectare de teren, şi-a propus să înlocuiască, pe cât posibil, munca manuală cu cea mecanizată, pentru a ajunge la o oarecare autonomie în privinţa forţei de muncă. “Anul trecut am avut destul de multe probleme din cauza aceasta. Nu am găsit suficiente persoane care să mă ajute, cultura mea fiind una ecologică, astfel că toate fazele de întreţinere au fost decalate, lucru deloc indicat în primul an”.
Lavanda din Ileanda parfumează Franţa
Pe lângă pasiune, Simona a investit în afacerea ei şi foarte multă muncă, toate presărate cu un talent aparte şi un simţ artistic deosebit. Aşa s-a născut “La Lavande”, o activitate conexă culturii de lavandă. Din mâinile sălăjencei au ieşit obiecte artizanale rafinate apreciate chiar şi în patria lavandei.
“Lavanda este o sursă inepuizabilă de inspiraţie şi am încercat să materializez toate aceste idei frumoase în produse manufacturate. Începutul a fost timid, însă am descoperit plăcerea de a învăţa să cos la maşină, să fac săpun, să torn lumânări, să fac fel şi fel de decoraţiuni, să le personalizez. Rezultatul a fost unul surprinzător atât pentru mine, cât şi pentru cei din jur”, spune sălăjeanca. Săculeţii cu lavandă “made in Ileanda” înmiresmează hotelul de patru stele “Hotel Le Brussel’s” din renumita staţiune de ski Vald’Isere, Franţa, şi peste puţin timp, vor fi comercializaţi în Italia, prin intermediul unui magazin de profil din localitatea Orvieto. “Magazinul face parte dintr-o franciză, fiind cei mai renumiţi în materie de produse artizanale cu lavandă – Lavanda del Lago Orvieto. Este un univers mov, ce fascinează prin culoare şi parfum, principala atracţie a turiştilor din lumea întreagă”.
Vrea să cucerească piaţa cu produse artizanale originale
Ideea dezvoltării unei linii de produse artizanale i-au dat-o prietenii ei din Franţa, după ce le-a făcut cadou primele sale creaţii.
“În Franţa, ca de altfel în toate celelalte ţări occidentale, tot ce este creaţie artizanală se bucură de o enormă apreciere. În acest context şi considerând că am capacitatea de a realiza produse “La Lavande” de la A la Z, într-o gamă variată, prietenii mei francezi mi-au spus ca asta poate fi o frumoasă oportunitate de a-mi materializa pasiunea pentru lavandă si frumos”. Simona produce acum săculeţi şi inimioare cu lavandă, buchete, ornamente, decoruri originale, săpunuri naturale, lumânări artizanale parfumate, produse de cosmetică şi întreţinere (sare de baie, uleiuri şi creme de corp, scub de corp, ulei esenţial), vaze şi mici piese de mobilier personalizate cu tema “lavandă”. În toate pune mult drag, pentru că fiecare produs ce iese din mâinile ei pricepute este special.
“Mi-am propus să fac serii mici de produse artizanale. Lavanda are o însemnătate aparte pentru mine şi de aceea nu aş putea să o transform într-o pură afacere cu angajaţi şi linie de producţie. Trebuie să fie amprenta mea, să fie produse realizate integral de mine, altfel, cred eu, latura de originalitate La Lavande s-ar pierde”, subliniază cultivatoarea din Ileanda. În curând, produsele Simonei vor putea fi comercializate si online. Planurile de viitor ale tinerei includ şi un boutique “La Lavande”, unde cei care trec pragul vor afla poveşti despre planta mov, vor participa la ateliere de creaţie şi vor vedea pe viu cum se materializează frumoasele flori în zeci de obiecte artizanale.
Secretele afacerii cu “aur mov”
Cei care doresc să înfiinţeze o cultură de lavandă ar trebui, mai întâi de toate, să ştie ce vor face cu recolta, este de părere Simona Măricean. Dacă îşi doresc să vândă florile en-gross şi să le distileze pentru ulei esenţial, trebuie să dispună de circa 2-3 hectare, pentru ca investiţia să fie una profitabilă. Dacă scopul culturii în reprezintă crearea de produse manufacturate, sălăjeanca consideră că se poate începe şi cu o suprafaţă mai mică de un hectar, cu condiţia ca respectivul cultivator să valorifice cât mai variat recolta.
Referindu-se la costurile pe care le implică o astfel de cultură, Simona desfiinţează sumele uriaşe vehiculate. “Dacă discutam în cifre, investiţia la hectar nu este de 8.000 de euro şi nici nu sunt necesari 20.000 de butaşi de lavandă, aşa cum s-a vehiculat de cele mai multe ori. Preţurile reale ale butaşilor din România ar trebui să nu depăşească un leu, preţ care să presupună un butaş de foarte bună calitate, ramificat, cu rădăcină sănătoasă şi inalţime de minim 15 cm, prelevat din plantă.
Pentru butaşii obtinuţi din seminte, preţul nu ar trebui să depăşească 0,50 lei . În ceea ce priveşte numarul butaşilor necesari, între 12.000 şi 14.000 sunt suficienţi”. În funcţie de aşteptările fiecăruia, o plantaţie de lavandă poate fi corvoadă sau vocaţie, crede Simona: “O corvoadă pentru cei care vad doar latura câştigului iminent, o vocaţie pentru cei pasionaţi”. Şi asta mai ales pentru că în primul an, munca este extrem de solicitantă, planta supranumită “aurul mov” având nevoie de toată atenţia cultivatorului.
“Mitul culturii de lavandă fără probleme ar trebui să dispară. Sunt foarte mulţi care au investit sume mari în plantaţie, doar bazându-se pe acele poveşti frumoase cu lavandă în care câştigurile sunt spectaculoase, dar fără mult efort. În realitate, efortul este mare în special în anul de înfiinţare, mai ales dacă se întreţinerea se face manual. De aceea este ideal să se intervină mecanizat pe cât mai mult posibil, menţinerea culturii fără buruieni fiind primul factor de reuşită de vreme ce lavanda este o mare iubitoare de soare”. Cât despre profit, acesta apare abia în al treilea an şi nu ve depăşi 3.000 de euro, spune sălăjeanca.
“Cultivatorii trebuie să fie conştienţi, însă, de faptul că produsele nu se vând de la sine, că e nevoie de un efort de marketing şi de idei, care să le permită să vină mereu cu ceva nou într-o piaţă unde sunt deja nenumărate articole clasice cu lavandă”.
Izvor de sănătate
Lavanda nu ar trebui să lipsească din nicio casă, subliniază Simona. Aceasta plantă preţioasă poate fi utilizată ca parfum, ca dezinfectant, deodorant, afrodiziac, insecticid natural ori calmant pentru sistemul nervos, beneficiile sale fiind multiple. Pentru un tratament de înfrumuseţare, tânăra întreprinzătoare recomandă un scrub cu lavandă, la îndemâna oricui.
Ai nevoie de o jumătate de ceaşcă de ulei de cocos, un sfert de ceaşcă de bicarbonat de sodiu şi 2-10 picături de ulei esenţial pur de lavandă.
Le amesteci pe toate şi în doar câteva secunde ai o combinaţie excepţională pentru un ten catifelat şi luminos. Scrub-ul se aplică pe pielea udată în prealabil cu apa călduţă, efectuând mişcări circulare, după care limpeziţi bine faţa. Scrub-ul se poate păstra într-un borcan cu capac, la frigider.
Legenda lavandei
Se povesteşte că Lavandula, care era o zânã foarte frumoasă, blondã şi avea ochii albaştri, se nãscuse între lavandele salbatice de pe muntele Lure. Într-o zi , cãutând un loc pentru a se aşeza cu caietul ei plin de peisaje, zâna se opri în faţa paginii cu Provence şi începu să plângã vãzând acele terenuri sãrace necultivate şi lacrimi fierbinţi de culoarea lavandei au pãtat pagina deschisã. Dorind sã ascundã aceasta micã dramã, zâna şterse ochii ei albaştri, dar se produse un efect contrariu, prin care picãturi fine de lacrimi se mai împrãştiarã încã pe pagina deschisã. Disperatã, zâna trase atunci peste aceastã Provence o mare bucată de cer albastru, pentru a acoperi toate aceste pete! Din acea zi, lavanda creşte pe aceste terenuri şi fetele blonde din acea regiune au in irişii ochilor albaştri paiete de culoarea mov a lavandei, mai ales când la sfârşit de amiazã, in zilele de varã, ele privesc cerul metalic care cade peste câmpurile cu lavandă in floare.
În perioada 9-11 septembrie, municipiul Cluj-Napoca găzduieşte Festivalul Internaţional al Lavandei, un eveniment organizat de către Asociaţia Română a Producătorilor şi Procesatorilor de Lavandă, în scop caritabil, pentru sprijinirea copiilor. Manifestarea va cuprinde un târg cu vânzare, ateliere tematice, turul fermelor de lavandă din jurul Clujului, jocuri interactive pentru copii, concerte, concursuri de pictură, dar şi ateliere gastronomice.
Distribuie prietenilor
Multumim!
Apa minerală – sursă importantă de calciu (studiu)
In schimbul consumului de lapte sau administrarii de suplimente alimentare cu scopul obtinerii unei cantitati adecvate de calciu, consumul de apa minerala bogata in calciu poate fi cea mai buna varianta, sunt de parere cercetatorii germani de la Universitatea Gottfried Wilhelm Leibniz din Hanovra, relateazareuters.com.
“Caracteristica speciala a apei minerale, ca sursa importanta de calciu, este lipsa caloriilor, ca alternativa la consumul de lapte sau produse lactate,” a declarat Theresa Greupner, cercetatoare in cadrul Universitatii Leibniz pentru Reuters.
“Caracteristica speciala a apei minerale, ca sursa importanta de calciu, este lipsa caloriilor, ca alternativa la consumul de lapte sau produse lactate,” a declarat Theresa Greupner, cercetatoare in cadrul Universitatii Leibniz pentru Reuters.
“Intr-o lume cu un numar din ce in ce mai mare de persoane supraponderale sau obeze, este important sa gasim alternative ce reduc consumul de calorii si satisfac aportul de calciu necesar organismului, pe care in mod normal il procura prin consumul de lactate,” mai adauga specialista.
Pentru a ajunge la aceste constatari, cercetatorii au analizat modul in care organismul uman absoarbe calciu din cinci surse diferite, fiecare continand 300 de miligrame de calciu: trei tipuri de apa minerala bogata in calciu, lapte si suplimentele alimentare pe baza de calciu.
La studiu au participat 21 de persoane de ambele sexe, iar cercetarea a fost finantata de Asociatia Germana de Imbuteliere a Apei Minerale, conform sursei citate.
In urma analizei, cercetatorii au constatat ca nu exista nicio diferenta la nivelul absorbtiei de calciu de catre organism din cele cinci surse diferite de calciu, arata cercetatorii in raportul publicat luna trecuta in revista de specialitate “Journal of the American College of Nutrition”.
Alte tipuri de apa minerala nu au afectat absorbtia calciului de catre organismul uman, mai arata cercetatorii.
Majoritatea apelor minerale din comert au inscriptionat pe eticheta cantitatea de calciu continuta, iar cu cat aceasta este mai mare, cu atat apa este o sursa mai importanta de calciu, adauga Theresa Greupner.
O persoana ar trebui sa bea circa doi litri de apa minerala sau cel putin trei cesti de lapte de 250 de mililitri in fiecare zi pentru a satisface aportul recomandat de calciu, de circa o mie de miligrame pe zi.
In unele tari exista diferente de standard la nivelul recomandarilor si in acest sens merita mentionat faptul ca in Statele Unite ale Americii cantitatea recomandata pentru adulti este de aproximativ 1300 de miligrame de calciu pe zi.
Este bine cunoscut acest fapt in Italia unde consumul de apa minerala este vazut ca o sursa importanta de calciu, a declarat Dr. Maria Luisa Brandi, cercetatoare la Universitatea din Florenta.
Un studiu realizat de cercetatorii italieni in 2004 indica faptul ca organismul absoarbe la fel de bine calciul din apa minerala, la fel cum se intampla in urma consumului de lapte.
“Acest concept este cunoscut in medicina. Doctorii recomanda consumul de apa minerala cu un continut ridicat de calciu pentru persoanele ce sufera de osteoporoza,” a mai adaugat Dr. Brandi.
Sursa: MedLive.ro
De ce să nu bei cafea înainte de micul-dejun
Poate ţi s-a întâmplat uneori să te grăbeşti spre serviciu şi să sari peste micul-dejun. Dar nu ai sărit niciodată peste cafea, căci ai simţit că fără o ceaşcă mare de cafea nu ai energie. Ei bine, acest obicei nu numai că este total nesănătos, dar îţi poate afecta în totalitate stilul de viaţă.
Probleme la stomac
Primul lucru pe care îl faci atunci când te trezeşti este să bei o cafea mare? Compuşii din această băutură lezează pereţii stomacului, mai ales dacă o bei prea fierbinte. Ţine minte că îţi poţi proteja stomacul doar dacă mănânci dimineaţa. Alimentele precum iaurtul, cerealele integrale, bananele, pâinea toast acţionează ca un pansament gastric asupra stomacului.
Mai mult, consumul cafelei negre pe stomacul gol poate duce la o serie de afecțiuni, în special din cauza faptului că în tractul digestiv este produs acidul hidrocloric. Dacă suferi de gastrită, cu siguranță te-ai confruntat cu senzația arsurilor sau durerilor la nivelul stomacului.
Dereglări digestive
Consumul cafelei pe stomacul gol ridică și nivelul acizilor gastrici, ceea ce poate duce la balonare sau chiar la stări de vomă. Drept pentru care, cafeaua ar trebui consumată la o oră după ce te-ai trezit și neapărat nu fără a mânca ceva înainte. O felie de pâine, un sendviș sau ceva oricât de mic poate fi mâncat înainte de cafea.
Creşterea impulsurilor nervoase
Dacă bei cafea pe stomacul gol, nu numai că te vei fi mai energică, dar vei resimţi pe tot parcursul zilei o stare de nervozitate incontrolabilă. Ai mare grijă la cantitatea de cafea pe care o bei, mai ales dacă ştii că te confrunţi cu probleme de inimă sau nervi. Creşterea impulsurilor nervoase s-ar putea să dea peste cap ritmul inimii şi să suferi de palpitaţii şi dureri de cap.
Specialiştii atrag atenţia
Experții recomandă să nu ne bem cafeaua pe stomacul gol, dimineața. Explicația lor? Nivelul de cortizol se ridică foarte rapid, iar organismul va avea nevoie de mai mult timp pentru a-l scădea, astfel încât să ajungă la un nivel normal. Cortizolul este un hormon care ne controlează ceasul biologic și abilitatea noastră de a rămâne treji.
Sursa: clicksanatate.ro
Probleme la stomacLecția majestății Regelui Mihai (articol de Pr. Constantin Necula)
18 decembrie 2017 | Opinii
Nu există cursuri pentru Majestate și demnitate. Singura lecție deschisă primită de români a fost ziua care tocmai se încheie, când scriu rândurile acestea. Nu doar amintirile despre Regele Mihai I al României, nu doar vorbele, unele desprinse parcă din manualele de istorie – era să scriu isterie, ale anilor ’48-’64 și nici patriotardismele ieftine aruncate ca petarde pe ecranele demagogiei media. Nu.
Trecerea Regelui printre ai săi, la 28 de ani de la Eliberare, strigătul de SOS către lumea încă civilizată, prezentă prin marile Curți Regale ale Europei, gesturile oamenilor simpli, care au identificat în el efigia Majestății, acestea au constituit paginile manualelor vii, de istorie imediată.
Să fie emoția Nașterii Regelui din Betleem? Să fie nevoia de a face cunoscut sufletul unei Românii Ediție specială, ca niciodată alta? Din România s-a rupt de doliu, cu încăpățânare stupidă, o singură instituție, penibilă prin aroganță și stil, care s-a ascuns după vot ca după un zid dărăpănat. Nu. Regele Mihai nu a fost majestuos în contrapondere cu penibilul oamenilor zilei.
El este Majestatea. Batjocoritul, alungatul, însinguratul. Un isihast al răbdării și cumințeniei. Un om rugător și cu majestatea gândului legat de Dumnezeu. Oare acum au înțeles miștocarii celor care se închină la moaște de unde vine răbdarea creștinilor de la coadă, în frig și sub comentariul ironic al lor, tăcuților zilelor ce au trecut?
Uite, să-i ajutăm cu un cuvânt de la Petru Creția, de al cărui scris nu mă mai satur: „Omul mare nu este un model, el este o zestre și o măsură”. Majestatea este măsura Libertății de a fi Unsul lui Dumnezeu într-o lume a unșilor cu toate alifiile pseudo-democratice.
Vodă Mihai I al României ne-a dăruit, pentru câteva ore, Pașaport de Regatul României. În acord cu așteptările unui popor derutat, obsesiv spălat pe suflet de apele acide ale ideologiilor. Rănit de minciună până când a acceptat-o ca politică de stat. El, cel tăcut, a rupt din sufletul său cuvintele cele mai de preț ale unui Rege către poporul său: Vă iubesc! Și el este de crezut.
Înainte ca cei vii să-l așeze în necropola din Curtea de Argeș, o cruce de lemn îl aștepta, printre flori de Crăciuniță, ca o gazdă inefabilă. Pe ea, schijă de scară la Cer, scria: Ana Regina. Majestatea simplității mărturisitoare, iertătoare și cuminți. Dinaintea răutății în care trăim, serenitatea Majestății.
Momentul acela de tăcere, după pogorârea în țărâna Patriei, prin care mulțimea a respirat respectul. Nu, Regele Mihai nu a fost aplaudat ca o vedetă. Ci ca un Înger al Majestății. Dacă până ieri nu aveam un curs de majestate umană, de ieri purtăm unul în fibra nădejdii. România, Regele Mihai I, Ediție specială. La 28 de ani de Libertate, lecția majestății care ne face liberi. A sosit și-aici Crăciunul, să ne ridice surghiunul… Prin Mihai I al României, România se întoarce din exil… Spre Înviere!
Pr. Constantin Necula, Tribuna
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasa un comentariu