Daniel Metz, românul care are 1500 de IT-ști în subordine și o cifră de afaceri de 60 de milioane de €
IT-ul reprezintă soluţia prin care România poate face un salt uriaş în viitor. Tocmai de aceea în şcoli trebuie să se acorde mai multă atenţie acestui domeniu care funcţionează deja cu succes la Cluj.
Acolo, Daniel Metz, unul dintre pionierii IT-ului din România a construit un imperiu şi lucrează pentru cele mai puternicie mărci auto din întreaga lumea. Munceşte mult şi încearcă să înţeleagă cum arată viitorul. Asta îl ajută în afaceri dar şi în relaţia cu angajaţii care sunt tot mai pretenţioşi. Pentru el, educaţia şi tehnologia ar trebui să fie priorităţile României.
Cluj Napoca, oraşul cu cea mai accelerată dezvoltare din România. Giganţii Facebook, Google sau Microsoft şi-au deschis aici sedii şi oraşul a ajuns de câţiva ani un adevărat Silicon Valley de România.
Peste 20.000 de IT-ști lucrează aici, iar locul a devenit o atracţie pentru tineri din toată ţara. Aproape de catedralele din centru, o clădire impunătoare este luată cu asalt în fiecare dimineaţă de sute de IT-ști. La ultimul etaj, Daniel Metz priveşte cu încredere spre viitor, la oraşul care i se întinde în faţă. El este unul dintre părinţii IT-ului din Cluj.
Daniel Metz: “Mă gândeam azi dimineaţă cu ce seamănă ţara asta? Cu ce seamănă? Ştiţi ce imagine mi-a venit în minte. Să vă închipuiţi o casă frumoasă, idila la marginea unui oraş. Şi vedeţi casa asta de departe şi arată minunat. Aşa arată România de la distanţă.
Şi când intri în curtea acelei case vezi că nu e îngrijit, vezi mizerie şi dai peste o familie în care toţi se ceartă unii cu alţii. Noi suntem la o cotitură în momentul de față şi noi am putea în momentul de faţă prin nişte măsuri, printr-o abordare pozitivă, prin nişte oameni pe care să îi doară, eu cred că am putea să schimbăm complet destinul”
Danie Metz şi-a schimbat destinul în 2.000, când a pornit afacerea cu 10 angajaţi. Acum are peste 1.500 de IT-ști în subordine, clienţi din întreaga lume şi o cifră de afaceri care sare de 60 de milioane de euro în acest an.
Daniel Metz: “Oamenii ăştia lucrează pentru industria auto după cum vedeţi. Progreameaza şi testează borduri de control. Vă daţi seama de la ce maşini dacă veniţi mai încoace”.
Mercedes, BMW, Volkswagen sau Ford sunt clienţii companiei. Pe un anumit etaj se gândesc, realizează şi testează funcţiile din bordul maşinilor care ies pe porţile fabricilor auto din Germania.Totul este strict secret, aşa încât nici şeful nu are acces în unele departartamente.
Totul în jurul nostru se bazează pe tehnologie, pe programe scrise de IT-ști. Pentru un necunoscător munca acestor oameni care stau toată ziua în faţa calculatorului pare abstractă, de neînţeles. Daniel Metz nu se pricepe la programare. A văzut însă potenţialul acestui domeniu.
Daniel Metz: “Eu nu am programat niciodată. Sincer să spun, am încercat să programez, dar nu mă duce mintea. Eu percep IT-ul altfel. Eu percep IT-ul nu în acel cod de programare pe care îl scriu colegii mei zilnic, ci percep IT-ul drept suportul tehnic al economiie globale.
Lumea asta funcționează datorită marilor concerne care produc bunuri materiale, mijloace de transport, produse finaciare şi noi IT-știi suntem cei care ţinem pe umeri toată nebunia asta. Reuşim să ţinem pe umeri această infrastructură mondială care constă în programe de calculator şi fără de care nu mai putem trăi. Gândiţi-vă ce se întâmplă dacă la aeroport pică serverele?”
Titus Mic este unul dintre cei mai vechi angajaţi ai companiei. Are în subordine 500 de oameni.
Titus Mic, Head of Group Operations: “Avem proiecte foarte foarte critice. Unul dintre proiecte se află într-un colț al clădirii. Din păcate nu putem să intrăm într-un acum loc. Ce e acolo? Este o echipă care gestionează depozitele de producţie ale celor de la BMW. În momentul în care o maşină se construieste, colegii de aici se asigura că toate benzile de producţie se pot folosi în paramentri optimi”.
Din faţa calculatorului, de aici se gestionează şi aplicaţiile care ţin de vânzări, producţie şi resurse umane ale celebrei mărci de maşini.
Titus Mic, Head of Group Operations: “Sunt dispersate pe tot mapamondul. În China, Europa, America”.
Reporter: ”Şi, de aici se monitorizează?”
Titus Mic: “Noi facem suportul la nivel mondial. Este 24 de ore/7 zile”
Daniel Metz: “Toate aceste programe trebuie duse în viitor. Asta facem noi în IT. Înţelegeţi? Nu facem ceva formidabil şi dacă cineva crede că mai sunt persoane care cred că IT-ul înseamnă aplicațiile pe care le descarci pe telefon şi dintr-o dată încep focuri de artificii pe telefon. Nu asta este IT-ul. IT-ul real miroase a vaselină. IT-ul real este cel care rulează de 30 de ani la Volkswagen în fabrică şi se asigură că sunt produse la nivel de performanţă extraordinare, de aia se câştigă mai bine în zona asta pentru că e o muncă formidabil de complexă”.
1.600 de euro este în medie salariului unui IT-st. Un începător porneşte de la 800 de euro şi poate să ajungă în câţiva ani să câştige 5-6.000 de euro pe lună. Este o meserie căutată, iar între marile companii se dă o adevărată luptă pe angajaţi. Asta a crescut pretenţiile angajaţilor, a dus la mărirea salariilor şi în cele din urmă a ridicat nivelul de viaţă.
Daniel Metz: “Anul trecut când am angajat un număr semnificativ de absolvenți. Au venit să se întâlnească cu mine şi m-au întrebat cum s-a pregătit firma pentru venirea noastră. Ce am făcut noi ca să îi integrăm în compania noastră. Înțelegeți?
Deci am fost uimit. Şi în glumă le-am spus: am uitat să vă pun o găleată cu gel de păr la intrare ca să vă rezolvaţi freza că aţi venit cu bicicleta. Dar oamenii ăştia ştiu ce vor, nu-i mai duci cu zăhărelul”.
Iar asta l-a pus pe gânduri şi acum se pregăteşte de a fi cu un pas înaintea pretenţiilor ridicate de viitorii angajaţi.
Daniel Metz: “Finanțez un proiect prin care oameni de vârf din cadrul universităţii cercetează care vor fi aşteptările angajatului din IT în 5 ani faţă de un angajator de aici din Cluj. Ce aşteptări vor avea ei faţă de noi, ca să îmi pregătesc organizaţia pentru acel moment”
Încearcă să le ofere angajaţilor tot ce îşi doresc pentru a-i ţine în companie. Chefi cu pretenţii gătesc aici.
Daniel Metz: “Prețurile sunt ca la Parlament”. Un etaj întreg este dedicat relaxării, o zonă în care angajaţii pot să vină şi stea cât doresc.
Daniel Metz: “Sâmbătă îşi aduc copiii, ei merg la cumpărături şi îşi lasă copiii acolo. Mă străduiesc să le creez sentimentul că sunt acasă”.
Reporter: “Pleacă dintre ei? Vi-i fură?”
Daniel Metz: “Da, da e măcel. Dar e de aşteptat să se întâmple, ce se întâmplă cu doctorii? Nu, din ţară nu mai merg. S-a terminat. Asta a fost acum 7-8 ani.”
De trei ani a reuşit să reînfiinţeze secţia de limba germană în Facultatea de Informatică din Cluj. Şi-a deschis în firma un amfiteatru în care le preda studenţilor, îi ţine aproape şi îşi selectează dintre ei viitorii angajaţi.
Daniel Metz: “Seara stau şi când fac cursul ăla şi îi spuneam soţiei- ştii ce satisfacţie extraordinară am? De ce? Pentru că fac eu cursul, ştiu ce să le dau şi nu le umplu capul cu prostii de care n o să aibă nciciodata nevoie în viaţă şi le scriu şi îi învăţ exact ce au nevoie ulterior. Şi asta e o satisfacţie extraordinară.
Mă întrebaţi de ce nu stau pe o insulă. De aia. Pentru că acolo o astfel de satisfacţie nu ai. Singura noastră şansă este de a ataca zona de educaţie. Acolo trebuie să începem. Oriunde în altă parte, dacă începem nu e bine. Fundamental putem să punem ţara asta în direcţia potrivită dacă începem să rezolm problema educaţiei.
Şi aici sunt nişte oportunităţi formidabile în momentul de față şi întrega omenire va intra într-un proces alert de digitalizare, robotizare. Este evident că se va întâmpla lucrul acesta. Noi nu suntem în momentul de faţă pregătiţi, dar avem un grup mare de IT-şti.
Oricine ar trebui să se întrebe: mă, am un grup mare de specialişti, lucrează în spatele unui zid, dar am impresia că ceea ce ştiu ei mi-ar prinde mie foarte bine în ţara asta ca să devenim o ţară în fruntea trendului şi nu o ţară care aleargă după pluton. Şi cum poţi să faci lucrul acesta? Foarte foarte simplu. Sitemul de învăţământ trebuie să îl focusam pe lucrul acesta.
Mă uitam într-o carte de-a fiului meu. Este de speriat ce facem cu copiii ăştia. În loc să îi învăţăm cum să fie oameni. Cum îţi faci o familei spre exemplu. Aţi învăţat la şcoală cum să vă gestionaţi familia sau relaţia cu soţia? Eu nu am învăţat.”
Când vine vorba despre familie devine alt om.
Daniel Metz: “Mi-aş dori să ies la pensie. Pentru că am o mare nerealizare în viaţă. Şi anume: nu mi-am luat timp suficient pentru copii”
Reporter: ”Și vreţi să staţi cu ei.”
Daniel Metz: “Cred că ar trebui să stau mai mult”.
Are 3 copii. Se întâlneşte cu ei la spaţiul de joacă din firmă.
Daniel Metz: “Cei 3 copii provin din relaţii diferite. Şi eu mă străduiesc să îi ţin tot timpul împreună. Şi eu sunt căsătorit cu a 4-a. Și îi ţin pentru mamele lor, sunt aici în firmă şi îi ţin pe toţi la un loc.
Reporter: “Cum reușiți să stăpâniți situaţia? Toate 3 soţiile lucrează aici?”
Daniel Metz: “Numai două şi actuala. Şi soacra.”
Daniel Metz are în spate o istorie tumultoasă. A fost ofiţer în armata romană. După revoluţie şi-a dat demsisia şi plecat în Germania. Acolo i s-a născut primul fiu care şi-a văzut tatăl muncind din greu.
Ştefan Metz: “Când alţii stăteau dimineaţa şi dormeau o oră în plus, el merge că nu avea bani de ţigări în centrul oraşului, aproape de gară, era expusă versiunea oraşului şi puteai acolo în frig stând, să citești ziarul. Pentru că lipseau banii. După aia, după ce venea de la lucru se punea şi mai învaţa încă 2 ore. Pentru el nu există altceva.”
La sfârşitul anilor 90 a ajuns manager într-o firmă de IT din Germania care şi-a deschis sucursala şi în România. În 2.000 a preluat acţiunile din România şi s-a pus pe treabă la Cluj.
În 2013, avea deja 600 de angajaţi şi a vândut firma unei companii din Japonia, una dintre cele mai puternice din domeniul telecomunicaţiilor. O chestiune de strategie. S-a pus sub o umbrelă uriaşă, iar el a rămas preşedintele reprezentanței din România.
Daniel Metz: “Am dus această plasă de siguranţă şi din momentul în care am adus-o am ţâşnit în sus ca o rachetă. Şi nu că mi-au trimsi japonezii nu ştiu ce management sau idei. Noi le-am făcut. Am implementat ce ştiam că vom face, dar având o plasă de siguranţă”
Iar acum se implică în viaţa oraşului. Emanuel Ungureanu conduce de 10 ani o asociaţie pentru tinerii şi copiii cu insuficiență renală. Metz îl susţine.
Emanuel Ungureanu: “De cele mai multe ori oamenii care fac bine o fac şi pentru că inima lor comunica cu banii pe care îi au”.
La Operă a schimbat faţa locului unde repetă soliştii.
Florin Estefan, director Operă: ”Vede ce va fi peste 10, 50 de ani. Asta e extraordinar pentru că totdeauna se gândeşte în avansa şi să lăsăm ceva în urma noastră”.
În Facultatea de Informatică a dus calculatoare, a ajutat sportivii din oraș şi este parte din multe acţiuni culturale organziate în oraş.
Daniel Metz: “M-am apucat să fac în microclimatul meu. Hai să începem să facem noi. Cred că mult au început să facă locul ăsta. Hai să fac la mine în ogradă să fac ordine, să facem locuri de muncă, s aplatim bine, să ne implicăm social, să mergem în comunitate să vedem ce probleme sunt, să rezolvăm problemele, să nu aşteptăm şi prin exemplul nostru să raspuandim o stare de bine, de încredere”.
De la Cluj, Daniel Metz vede România ca pe o casă care arată bine din exterior, dar e neîngrijită şi cu oameni puşi pe harta înăuntru. E convins că educaţia e cheia care ar putea să ne împace şi să schimbe România următorilor ani.
La Cluj el s-a pus pe treabă. Educă tineri, ajuta oraşul şi dă de munca unor oameni care construiesc viitorul.