Articole principale: politica României și lista șefilor de stat ai României.
Constituția României se bazează pe modelul Constituției celei de a cincea Republici Franceze,[175] și a fost ratificată prin referendum național la data de 8 decembrie, 1991.[175][176] În anul 2003 a avut loc un plebiscit[177] prin care Constituției i-au fost aduse 79 de amendamente, devenind astfel conformă cu legislația Uniunii Europene.[175]
Conform Constituției, România este un stat național, suveran și
independent, unitar și indivizibil. Forma de guvernământ a statului
român este republică semiprezidențială.
Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului
puterilor — legislativă, executivă și judecătorească — în cadrul unei
democrații constituționale.[178] Președintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.[179] În urma amendamentelor din 2003, mandatul de președinte a fost prelungit de la 4 la 5 ani.[175] Președintele numește primul-ministru, care la rândul său numește Guvernul.[175] În timp ce șeful statului își are reședința la Palatul Cotroceni,[180] primul-ministru împreună cu Guvernul își desfășoară activitatea la Palatul Victoria.[181]Parlamentul României este bicameral,[182][183] fiind alcătuit din Senat, cu 137 de membri, și Camera Deputaților, cu 314 de membri. Un număr de 18 locuri suplimentare în Camera Deputaților sunt rezervate reprezentanților minorităților naționale.[184][185][186] Parlamentul are rol legislativ, discutând și votând legile ordinare și organice, atât în comisiile de specialitate cât și în plen. Membrii parlamentului sunt aleși prin vot uninominal mixt, universal, direct și secret. Sistemul electoral este unul proporțional (membrii parlamentului se aleg din toate partidele care au depășit pragul electoral de 5 % din totalul sufragiilor exprimate, în baza unui algoritm). Alegerile se țin o dată la 4 ani, ultimele având loc la 30 noiembrie 2008. Palatul Parlamentului găzduiește din anul 1994 sediul Camerei Deputaților, iar din anul 2004 și sediul Senatului.[183]
Guvernul României este autoritatea publică a puterii executive, care funcționează pe baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice. Numirea Guvernului se face de Președintele României, pe baza votului de încredere acordat Guvernului de Parlament.[187] Guvernul este alcătuit din primul-ministru și miniștri. Primul-ministru conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atribuțiilor legale care le revin. De asemenea, Guvernul adoptă hotărâri și, în condițiile în care este abilitat de Parlament, ordonanțe.[188]
Potrivit principiului separării puterilor în stat, sistemul judiciar din România este independent de celelalte ramuri ale guvernului și este compus dintr-o structură de instanțe organizate ierarhic. În România, justiția se înfăptuiește numai de către Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, respectiv curțile de apel, tribunalele, tribunalele specializate și judecătoriile.[189] Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța cea mai înaltă în grad,[190] iar rolul său fundamental este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești. Sistemul judiciar românesc este puternic influențat de modelul francez.[175][191] Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, independentă față de orice altă autoritate publică și care are, conform Constituției României, rolul de garant al supremației Constituției.[192] Constituția, introdusă în 1991, poate fi amendată doar printr-un referendum public, iar ultimul referendum de modificare a fost organizat în 2003. De atunci, de la acea modificare, Parlamentul nu mai are dreptul să treacă peste deciziile Curții Constituționale, indiferent de majoritate.
Integrarea României în Uniunea Europeană din 2007[193] a avut o influență semnificativă asupra politicii interne a țării. Ca parte a acestui proces, România a inițiat reforme, inclusiv reforma din justiție, a intensificat cooperarea judiciară cu alte state membre și a luat măsuri împotriva corupției. Cu toate acestea, în raportul de țară din 2006, România și Bulgaria au fost descrise ca fiind cele mai corupte țări ale Uniunii Europene.[194][195]