Articol principal: Organizarea administrativ-teritorială a României.
Printre obiectivele Uniunii Europene
se află promovarea progresului economic și social, echilibrat și
durabil, prin întărirea coeziunii între țările membre. Regiunea
(Unitatea Administrativ Teritorială) este privită, în accepțiunea Consiliului Europei,
ca unitate situată imediat sub nivelul statului cu autoritate aleasă a
Administrației Publice și mijloace financiare proprii. România este
împărțită în mai multe unități administrativ-teritoriale denumite județe.
Pentru a putea fi aplicată politica de dezvoltare regională, pe
teritoriul României s-au înființat 8 regiuni de dezvoltare ca un
rezultat al unui acord liber între consiliile județene și cele locale.[215]Conform Constituției, teritoriul României este organizat, sub aspect administrativ, în comune, orașe și județe.[216] În condițiile legii, unele orașe sunt declarate municipii.[217] Din punct de vedere istoric, exista 3 provincii tradiționale: Valahia (formată din regiunile Oltenia, Muntenia și Dobrogea), Moldova și Transilvania (formată din regiunile Banat, Crișana, Maramureș și Ardeal).[218]
Comuna, unitatea elementară de organizare administrativă, este formată dintr-unul sau mai multe sate și este condusă de un consiliu local și un primar ales.[219] România are 2 685 de comune însumând 13 285 de sate, respectiv cu o medie de cinci sate pe comună.[220]
Orașul este unitatea administrativă condusă de un consiliu local și un primar ales.[221] Orașele mai importante pot fi declarate municipii. România are 263 de orașe, dintre care 82 sunt municipii.[220]
Județul este unitatea administrativă condusă de un consiliu județean și un prefect.[222] Consiliul județean este ales pentru a coordona activitatea consiliilor comunale și orășenești, având ca scop concentrarea interesului asupra serviciilor publice de importanță la nivel județean. Guvernul numește un prefect în fiecare județ pentru a fi reprezentantul său local.[223] România are 41 de județe plus municipiul-capitală București,[224] care are un statut similar cu acela de județ. Un județ are, în medie, o suprafață de 5 800 km2 și o populație de 500 000 de locuitori.[225] București este considerat și el municipiu,[226] dar este singurul care nu face parte din niciun județ. Nu are consiliu județean, dar are un prefect.[227] Cetățenii Bucureștiului aleg un primar general și un consiliu general.[228] Fiecare din cele șase sectoare ale Bucureștiului aleg și ele un primar și un consiliu local.[229]
În afară de împărțirea pe județe, România este împărțită și în opt regiuni de dezvoltare, corespondente nivelului NUTS-2 de diviziuni al UE, dar fără a avea capacități administrative. Regiunile de dezvoltare se referă la subdiviziunile regionale ale României creeate în 1998[230] și sunt folosite în special pentru coordonarea proiectelor de dezvoltare regională.[231] Regiunile de dezvoltare nu sunt unități administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord liber între consiliile județene și cele locale.[232] Regiunile de dezvoltare ale României, numite după poziția geografică în țară, sunt: Nord-Vest, Nord-Est, Sud-Vest, Sud-Est, Sud, Vest, Centru, București și Ilfov.[233]
Împărțirea României în județe este atestată documentar la 8 ianuarie 1392, când domnitorul Mircea cel Bătrân printr-un hrisov numește „ținutul Vâlcii” județ. Astfel, județul Vâlcea este primul județ atestat documentar de pe teritoriul actual al României.[234] Ultima reformă administrativ-teritorială majoră din România a avut loc în anul 1968[235] când s-a trecut de la împărțirea pe regiuni și raioane la reîmpărțirea pe județe, desființată de autoritățile comuniste după 1948.[236]