Cati dintre noi ne iubim munca?
Periodic chem oameni la interviu. Spun “chem la interviu” si nu “angajez”, deoarece de aproximativ un an nu am reusit sa angajez pe cineva. Ci doar incerc sa gasesc persoana potrivita. Nu ca as vrea mare lucru: un angajat / o angajata care sa lucreze bine pe internet (emailuri, browsing), sa fie o prezenta agreabila, sa fie organizat(a) in activitate, sa aiba o minte creativa si sa ii placa sa munceasca. Sa nu ma intrebati despre salariu, pentru ca nu am ajuns sa discut asta decat cu doua persoane pana acum, in toata aceasta perioada, desi intalniri am avut cu zecile. Deci nu la salariu s-a oprit selectia, desi evident ca se poate opri si din aceasta cauza.
Totusi… am constatat ca:
- Pe multi ii intereseaza titulatura postului: deoarece eu numesc acest post de “secretariat” am un handicap din start. Probabil ca daca i-as zice “assistant manager” sau “action supervisor” sau “client development manager” as avea mult mai mult succes;
- Multi cred ca a lucra pentru un portal imobiliar nu este ceva palpabil si nu se vad in postura de a lucra intr-o astfel de structura, desi niciunul nu zice din start ca nu. Dupa discutia initiala ii trimit acasa sa studieze site-ul cu rugamintea sa faca o minima evaluare a acestuia si sa isi noteze pe o foaie partile bune si rele pe care le-a depistat. A doua zi nu se intoarce nimeni. Pentru ca probabil nu fac aceasta actiune: mintea tipica a unui angajat asteapta sa ii spui tu ce sa faca exact, nu sa evalueze el ceva. Asa ca e bine ca nu se intorc.
- Altii, inainte de a se prezenta si de a transmite emailul de intentie impreuna cu CV-ul, intreaba cu ce salariu va fi platit. Pentru angajatii experimentati, pentru cei productivi la locul lor de munca actual sau pentru liber intreprinzatori, aceasta intrebare pare nejustificata in acel moment. Doar pentru angajatul tipic care rupe usa cu 5 minute inainte de a suna ora si care in cursul zilei nu stie cum sa se ascunda in spatele monitorului este o intrebare importanta. Pentru ca salariul oricarui om muncitor, care genereaza crestere unei firme, va fi mare. Chiar daca exista un salariu de plecare, nici-un manager cu capul pe umeri nu va lasa sa plece din cauza banilor un angajat care isi acopera singur cheltuielile proprii si il lasa si cu profit, nu?,
- Mai este categoria celor pentru care suna mama sau tata: sa intrebe ce conditii sunt, daca seful este femeie sau barbat, etc. Discutia incheiata.
- Unii care confirma participarea la interviu dupa ce ii suni sau le dai email, dar in realitate nu vin si nici nu spun ca nu vin: tu ii astepti degeaba: am inceput sa intocmesc o baza de date cu acestia, ca altadata cand vor mai aplica sa nu ii mai chem din start,
- Iar majoritatea: vin la interviu, dar vin doar pentru un job.
Or eu caut un om care sa fie entuziasmat de munca lui si de ceea ce poate face. Sa fie mandru de ceea ce a facut pana acum si de realizarile care zac inca nefacute sub mainile lui.
Un om care sa vorbeasca relaxat cu mine, sa gandeasca eficient alaturi de mine, sa creeze lucruri impresionante in echipa mea, sa se bucure de suportul pe care il avem acum pentru a face multe lucruri mari.
Pentru ca eu cred cu adevarat in proiectul meu, in portalul imobiliar TopEstate, si stiu ca este acum printre cele mai bune site-uri imobiliare din tara asta, chiar daca nu are inca cel mai mare trafic si nu genereaza acum cele mai multe liduri. Inca.